Tradiția fiertului de plimez la Ineu – 2018

Cu ocazia ”Festivalului Surechiului și a Meșterilor Populari – Ediția a V – a 2018” care are loc astăzi 09 Septembrie 2018 de la ora 16:00, pentru că a venit toamna, administrația publică a Orașului Ineu a dorit să reînvie tradiția Plimezului – dulceața/magiunul de prune. 

Săptămâna acesta s-au pregătit prunele și s-a săpat groapa. În groapă s-a montat căldarea de alamă. Căldarea este fixată într-un sistem de ventilație săpat în pământ cu gură pentru foc și horn, iar la mijloc, sub focar, stă căldarea. Plimezul rezultat în urma fierberii este natural, fără nici un adaos! Secretul constă în prune de calitate, naturale, fierte până la îngroșare, însă atent vegheate și învârtite ca să nu se prindă de fundul căldării. Procesul fierberii durează și până la 15 ore, iar plimezul (dulceața de prune) rezistă ani de zile dacă se pune la păstrare în borcane. 

Mai demult, fiecare stradă din Orașul Ineu avea săpată o astfel de groapă pentru fiertul plimezului, iar vecinii se programau și se ajutau reciproc. Aici aveau loc serbări, cu muzicanți și jocuri, unde se povestea până aproape la dimineață. Când lumea era toiul veseliei, apăreau Băbălugile, adică oameni îmbrăcați urât care speriau lumea adunată la făcutul de plimez. Tradiția spune că Plimezul prinde floare dacă nu a fost speriat de băbălugi, adică se strică! Tot aici se spuneau întâmplări și povești menite să sperie lumea, de unde avem vorba că ”plimezul trebuie privegheat”! S-au întâmplat din nefericire și cazuri în care unii au ajuns cu piciorul sau cu mâna în căldarea fierbinte și s-au ales cu arsuri grave, ce au avut urmări toată viața. Din acest motiv și din altele mult mai practice, căldarea este pusă în pământ și deasupra pe o bancă cu gaură la mijloc, două persoane agită lingura care asigură un plimez neafumat. Deasemenea sunt făcute și apărători pe căldare, în caz că plimezul bolborosește, adică fierbe tare și aruncă pe dinafară storpi fierbinți. În groapă se așezau lemnele și astfel totul era organizat pentru a susține o producție de plimez în cele mai bune condiții. Un joc renumit la plimez consta în organizarea unui cortegiu în care mortul era pus în roabă, iar prapurile aveau diferite mesaje menite să stârnească râsul. El era urmat de băbălugi și de muzicanți. Când ajungeau pe lângă groapa cu plimez, se făceau că aruncau ”mortul” în plimez; apoi urma o întreagă scenetă plină de râsete și de veselie. Fiertul plimezului era astfel un eveniment cultural, social și gospodăresc foarte așteptat toamna de către toți ineuanii.