Anul 2015… luna noiembrie… orașul Ineu, are un farmec deosebit ce încântă muritorii! Ne simțim aparte, oameni privilegiați, că locuim în acest colț de țară, într-un ținut încărcat de istorie…
Tocmai noi, muritorii, am creeat acest ținut de basm, prin simplu fapt că îl locuim! Fiecare ne-am adus aportul, pentru a avea un oraș demn de o viață fericită… e drept că este scurtă; dar, avem motive să o facem frumoasă, Ineu fiind locul unde renaști, unde te simți acasă! Iar acasă, ești împlinit… dorul de acasă fiind o aspră pedeapsă!
”Ades, am vrut să mă despart, dar dorul m-a întors din drum…
Fără Ineu, sunt incomplet… nimic nu am găsit mai bun;
De aș găsi un loc mirific, nimic din trai să nu-mi lipsească,
De-s ineuan, pămânul ăsta, va fi mereu, mereu *acasă*.”
„Așa că nu lăsa străine, ca dorul să te fărmițeze!
Ineu te-așteaptă și pe tine: inima ta să nu ofteze!
Tu vei găsi aici de toate, să duci o viață liniștită…
Privește, vezi, compară viața! Și-ai s-o găsești preafericită!”