În zile de sărbătoare, sau duminicile, prin Ineu se pot vedea ineuanii, care stau pe bancă la uliță, sau în ocol pe laviță, povestind… în special cei în vârstă, povestesc despre peripețiile lor, de prin Ineu!

Stam gură cască la istorisirile pline de farmec, pe care le auzeam, iar aceste basme pline de extaz ne-au făcut, mai târziu să iubim Ineul, ca pe o comoară…

Spuneau bătrânii, unii nu mai sunt în viață, că orașul era acoperit cu paie și stuf, apoi mai târziu s-a acoperit cu ciripă(țiglă)… orașul era împrejmuit de pădure, abia mai târziu s-au tăiat pomii, de a rămas pădurea doar la deal, dezvelind câmpul pentru agricultură… ca să ajungi la canal, mergeai prin pădure, iar apoi canalul era plin de pești mari și de sălcii… ne înfricam, când se spuneau că pe țâclu(vârful dealului), unu care a murit înecat în fântâna cailor, se mai arată din când… așa speriau copii să nu se ducă la deal fără însoțire… păstoritul, agricultura și pescuitul, împreună cu activitățile din dealul viilor, erau ocupațiile ineuanilor. Se spunea că pe criș și pe canal, se prindeau somni mari, la liluț, adică pui de gâscă. Îl legau de ancoră, iar ancora o lega de o salcă sănătoasă, seara… dimineața trebuia doi oameni să tragă somnul uriaș din apă. Pe canal, întotdeauna se venea de la pescuit cu doi, trei pești mari… gutul este locul ideal de pescuit pentru cei care își doresc liniște, dar și pește, mai ales când se revarsă, adică toamna…

Se spune că din câmpul dealului s-a bombardat cetatea… câte și mai câte povești despre frumoasele locuri și întâmplări ineuane…

Orice poveste are un sâmbure de adevăr: că ineul a fost un loc liniștit dar și sărac, unde oamenii se aveau unii pe alții, iar acest lucru ținea loc de bogăție. Astăzi, avem ceea ce ei nu au: un trai decent, un oraș curat cu toate utilitățile, curent, internet, asfalt, tv, mașini, curățenie, diguri la criș, case dotate cu toate condițiile…

Nimic ne e mai frumos pentru un om decât să fie alături de cei pe care îi iubește. Faptul că ne avem unii pe alții, e cel mai frumos lucru… iar faptul că nu suntem în lipsuri, avem toate motivele să ne bucurăm de viață, în special unii de alții!

Orașul Ineu oferă mult… prea mult ca să înțelegem… mai demult se mânca mălai… astăzi avem de toate… depinde ce ne dorim!

Cei din străinătate vă pot confirma, că cel mai mult suferă, din cauza dorului, a prietenilor, a familiei care lipsește!

Este toamnă… însă pentru cel care se simte iubit și împlinit, toamnă nu va fi niciodată…

În deal…

Pe câmp…

Pe canal…

Pe gut…

Gutul revărsat…

În Ineu…

Se mai poate observa vechiul drum al viilor, inclusiv stâlpii de lemn din gut și din canal… acest drum mergea drept în deal…