Toate informațiile au fost preluate din grupul facebook ”Voluntari pentru Cetatea Ineului”!
”Cetatea Ineului are nevoie de noi. Este o mostenire culturala, nu numai a Ineului ci și a tuturor comunităților rurale din jurul orașului, pentru ca deciziile administrativ-militare care s-au luat aici de-a lungul perioadelor istorice le-au influențat viața în mai toate aspectele vieții. Ca cetățeni, ne marginim de obicei să pretindem ca autoritățile locale să faca ceea ce este necesar și este adevarat că au cea mai mare legitimitate și putere de a o restaura și reinclude în viața socială. Însă ca și în alte proiecte, Cetatea Ineului are nevoie mai mult decat o investiție, are nevoie să renască în conștiința noastră, prin implicare în ceea ce se numim de obicei voluntariat. Cum am putea face voluntariat pentru acest monument ? În primul rând, poți presta muncă fizică sau intelectuală în folosul cetății dar cred că voluntariat se poate chema și daca o promovezi personal. Pentru aceasta este nevoie sa o cunoști, să te documentezi, să vorbești despre ea prietenilor tăi, copiilor tăi, elevilor tăi și oricui credeți de cuviință. Acesta este scopul acestui grup deschis în care orice participare este binevenită daca este în folosul cetății.” Corlan Costinel – consultant în investiții la Primăria Orașului Ineu – administratorul grupului ”Voluntari pentru Cetatea Ineului”!
Istoricul Cetății Ineului!
Din studiul istoric al cetatii elaborat de Dr. Arh. Teodor Octavian Gheorghiu Expert al Ministerului Culturii şi Cultelor
Istoria localităţii şi, în relaţie cu ea, a cetăţii (castelului) Ineului, s-a derulat pe parcursul mai multor secole. Pe teritoriul oraşului actual şi în vecinătatea sa s-au succedat un număr considerabil de faze ale evoluţiei habitatului şi a altor elemente de arhitectură, care au lăsat urme în subteran şi la suprafaţa solului. Unele sunt detectate, localizate şi studiate parţial (între care şi cetatea-castel), altele sunt amintite doar documentar.
INFORMAŢII SCRISE
-1199- apare în documente, pentru prima oară, mănăstirea Sf. Dionisie (« Dyenesmonostura comitis Dyenus », trecută de regele Emeric în patronaj privat) din vecinătatea nordică a Ineului (între Ineu şi Mocrea), din locul numit « Câmpul călugărilor » sau « Râtul călugărilor » ; ctitorul este Dionisie, din neamul Becse
– înc. sec. XIII- act papal în care se menţionează existenţa unui castru la Mocrea (Mocra); el poate fi localizat la Dienesmonostor, unde există valuri de pământ, deci o fortificaţie; prin acel act se deduce că mănăstirea era stăpânită de mănăstirea ortodoxă Sf. Theodosie Cernobiarhul din Berria (Palestina), fapt ce poate presupunde că Dienesmonostor şi-a schimbat ritul, iniţial ortodox (mai exact, de rit răsăritean)
– 1212-1213- apare în documente « Monasterium Sanctispiritus »
– 1214- prima menţiune documentară a Ineului
– 1236 – apare documentar « Dienesmonostor »
– 1258- problema patronajului Dienesmonostor este stabilită printr-un duel judiciar cu spada
– 1291-1294- este menţionată documentar mănăstirea « Sanctus Dyonisius »
– 1293- este menţionată aşezarea
– 1295- este menţionat documentar castelanul Egédius ; cetatea
– 1290-1308- este menţionată documentar « Monasterium dictus Dyenesmonostura »
– 1300, 1318- este menţionată documentar « Dienesmonostor » prin abaţii săi şi prin patronii ei laici (de pildă, văduva lui Lel, fiul lui Laurenţiu, care obţine patronajul de la regele Carol I)
– 1332-1334- liste papale la « Dienesmonostor » apare doar plebanul parohiei, fapt ce poate fi interpretat prin starea proastă a mănăstirii (« sacerdos de villa Monasterii Sancti Dyonisii », din 1332)
– 1334-1336- apare documentar « Dyenesmonostora villa Dyonisii Monasterii sancti Dyonisii »
– 1347- apare documentar « possesio Jeneu »
– 1347- apare în documente « ecclesia Sancti Spiritus dicta Dyenesmonostura »
– 1387- posesiunea este dată familiei Losonczi ; ulterior se decide de către respectiva familie construirea castelului
-1387- 1395- este ctitorită Mănăstirea călugărilor franciscani (observanţi) din Ineu (nelocalizată, încă) de către Ladislau Losonczi, ban de Severin; el moare în 1495, deci ctitorirea are loc înainte
– 1390- prepozitul Paul de la Dienesmonostor este numit capitular al Sfântului Scaun
– 1415- prima menţiune certă a Mănăstirii călugărilor franciscani din Ineu, sub patronajul aceleiaşi familii Losonczi
– 1423- încercare de legalizare a Mănăstirii călugărilor franciscani – act papal
– 1444- în Mănăstirea călugărilor franciscani din Ineu se ţine o mare adunare franciscană zonală ; aici se decide constituirea provinciei maghiare a observanţilor
– sec. XV- menţionată « Episcopia grecească neunită » (Episcopia Ortodoxă a Ineului), în care în secolele următoare vor păstori episcopi cunoscuţi
– 1472- apare documentar « castellanus Losonczy » (descendent al lui Ladislau Losonczi, ctitorul Mănăstirii franciscanilor observanţi din Ineu), ceea ce presupune existenţa castelului
– 1475- Ineul apare documentar sub numele « Jenew »
– 1486- Lucas Andreas de Borosjenew este student la Cracovia
– 1502- Dienesmonostor se află deja în ruină
– 1516- apare documentar Johannes Borosyeneiensis, student la Viena
– 1535- la Ineu apare documentar o cetate, în domeniul Losonczy
– prima jum. a sec. XVI- castelul- cetate este menţionat de mai multe ori
– 1535- în Mănăstirea călugărilor franciscani sunt 17 călugări
– 1548- în Mănăstirea călugărilor franciscani nu mai sunt decât abatele şi un îngrijitor
– după 1548- Mănăstirea călugărilor franciscani este probabil distrusă de protestanţi
– 1559- este menţionată solda cavalerilor din Ineu
– 1561- este documentat « oppidum Jenö », făcând parte din domeniul de cetate cu 30 de sate şi 48 de porţi ; centrul acestui domeniu era castelul-cetate
– sec. XVI-XVII- Ineul este reşedinţa unui episcopat românesc (ortodox)
-1565- zona de la nord de Mureş (Zărandul) este cucerită de otomani
-1565- atac otoman- este ocupat Ineul şi cetatea, după o rezistenţă eroică; urmează o perioadă de alternanţă în stăpânirea cetăţii
– după 1566- se formează « Sangeacul Ineului »
-1590- este menţionată solda garnizoanei otomane
-1592-1595- apare în documente ca « Jeneu »
-1595-1596- acţiuni militare creştine împotriva otomanilor în zona Zărandului ; garnizoana otomană a Ineului capitulează
-1599- cetatea intră în stăpânirea lui Mihai Viteazul ; acolo este numit un pârcălab al Zărandului
-1601-1602- apare în documente ca « Jeneo »
-1604-1605, 1608, 1609, 1611, 1613, 1614, 1616, 1619- numeroase menţiuni documentare referitoare la Ineu
– 1626- este menţionat privilegiul breslei cizmarilor, croitorilor şi cojocarilor
– 1629- scrisoarea beglerbegului Ibrahim către Horvath Laszlo, căpitanul cetăţii Ineului
– 1629-1643- Episcop (ortodox) al Ineului este Lazăr Longhin Brancovici ; după încehierea mandatului se retrage la Mănăstirea Comana, în Ţara Românească, unde decedează
– sec. XVII- din biserica Dienesmonostor rămăseseră turnurile de vest
-1645- cca. 1652- cetatea este refortificată bastionar de Gavril Haller (probabil fortificaţia exterioară, către Criş, din care se păstrează un bastion) în perspectiva unor noi atacuri otomane
– 1652- este aşezată o placă fundaţională pe poarta cetăţii, referitoare la lucrările lui Haller
– cca. 1652- cetatea este parţial cucerită de turci (eventual fortificaţia exterioară sau doar oraşul)
– 1658- cetatea este complet cucerită de turci (o stăpânesc până în 1691)
– cca. 1660- descriere a oraşului şi cetăţii de către Evlyia Celebi : « Ineul este un oraş mare, de jur împrejur vreo 4800 de paşi ; are în total 8 bastioane bine întărite şi trei porţi şi anume : spre miazăzi Poarta Timişoarei, spre apus Poarta Gyulei, spre răsărit Poarta Oradei, toate din lemn. Şanţul e plin cu apa râului Criş »… « Cetatea Ineu este o cetate de formă pătrată, aşezată pe malul râului Criş, are bastioane mici de piatră pe latura de miazăzi…în interiorul cetăţii se află cetatea nouă…E o mică cetăţuie frumoasă…În cele patru colţuri sunt patru turnuri solide, cu acoperiş de scânduri şi cu ziduri late de douăzeci de picioare. Această cetate interioară are o poartă ce dă spre apus şi şanţul acesteia e plin cu apa râului. »
– 1691- cetatea este cucerită de austrieci
– 1703- Ineu devine centru grăniceresc, cetatea-castel serveşte ca sediu de garnizoană
– 1715-1720- la Ineu sunt menţionate 114 familii
– 1742-Ineul are 51 de familii
– până în 1745- cetatea este folosită de grăniceri ; după, cetatea este părăsită
– 1747- Ineul are 171 familii
– 1771- se înfiinţează şcoala românească
– 1771-1786- la Ineu sunt înregistrate 198 familii
– 1803- Ineul este vândut de erariu familiei Atzel ; după această dată se va ridica reşedinţa familiei, în zona de vest a aşezării
– 1828- la Ineu sunt 359 iobagi şi 34 meşteşugari
– 1857- Ineul are 3075 locuitori
– 1869- Ineul are 4427 locuitori
– 1870- cetatea este restaurată
– 1880- Ineul are 4817 locuitori
– 1890- Ineul are 5126 locuitori
-1892- este precizat locul ocupat de fosta mănăstire Dienesmonostor : « Câmpul călugărilor » sau « Râtul călugărilor »
– 1900- Ineul are 6393 locuitori
– 1910- Ineul are 6593 locuitori
– 1922- Ineul are 5865 locuitori
– 1975-1976- la cetate se execută lucrări de reparaţii
Reprezentarea Ineului la a treia Ridicare Franciscana 1869-1877.
Imagini ale Cetatii Ineului in epoci istorice diferite
Oppidum Ineu. Plan inregistrat in urbariul din 1791
Iesitura din zidul cetatii reprezinta unul din picioarele podului de acces in cetate.
Prima Ridicare topografica Iozefina 1785
Experti in arhitectura, arheologie, istoria artei se organizeaza pentru cercetarile de profil in monument in vederea completarii documentatiilor de proiect…. în stanga se afla dl dr. Zsolt CSÓK (arheolog expert, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj.
Cetatea si orasul exterior in sec XVII ce corepunde descrierii cronicarului turc Evlyia Celebi.
Dr. Attila WEISZ (istoric de artă, Universitatea de Artă și Design, Cluj) este cel care arata detaliile vechii porti.
Imagini ale Cetatii Ineului in epoci istorice diferite
Imagine de ansamblu a amprentei vechii porti pe peretele cetatii.
Vechea poartă a cetății!
Creneluri de tragere identificate intr-o pivnita din aripa de mijloc a cetatii. Pozitia lor ne ofera indicii ca cetatea avea configuratii diferite in functie de epocile istorice. Ceea ce a fost candva un zid exterior in prezent este un zid de pivnita.
Diferite obiecte rezultate în urma săpăturilor arheologice. Acestea vor fi analizate!
Caramizi cu initialele P. A. folosite la restaurarea cetatii in 1870 la cererea lui Peter Atzel (fost primar al orasului Arad). Domeniul Ineului a fost vandut familiei Atzel in 1803.
Obiecte care au rezultat în urma săpăturilor arheologice. Urmează a fi analizate!
In cursul saptamanii trecute a fost demarat un studiu de parament la recomandare Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Timisoara in vederea identificarii unor eventuale decorari, picturi ale cetatii. Cercetarea ne-a oferit deja unele indicii precum si chiar unele descoperiri. Pe zidul din latura de vest (unde se afla poarta principala) a fost descoperita inca o poarta. Ramasitele ei se compun din stalpi, bolta si o placa comemorativa.
Voluntari tineri ineuani! Au inventariat încăperile monumentului dupa releveul elaborat de proiectant.
O cercetare arheologica se afla in desfasurare la cetate. Se pot vedea din strada pe langa zidurile cetatii sapaturi doua gropi. Arheologii au nevoie de ajutoare la sapat in primul rand deoarece este nevoie de o decopertare pentru a se ajunge la stratul de studiu (stratul viu). Daca sunteti interesati sau stiti pe cineva sa lucreze contracost pentru aceste dezveliri, arheologii va asteapta. De asemenea sunt bineveniti si voluntari nu numai pentru sapaturile brute dar si pentru celelalte operatiuni de cercetare arheologica care implica mai putin efort. Informații pe grupul facebook ”Voluntari pentru Cetatea Ineului”
Imagini ale Cetatii Ineului in epoci istorice diferite
In cursul cercetarilor au fost descoperite doua piese de piatra care au apartinut unor constructii anterioare inainte de a fi folosite ca materiale de constructie pentru cetate. Specialistii spun despre prima piesa ca ar fi putut apartine cu mare probabilitate vechii manastiri Dienesmonostura comitis Dyenus. Am fotografiat-o mai indeaproape pentru a surpinde culoarea albastra care inca se mai pastreaza pe ea. A doua piesa reprezinta un ancadrament ce provine la fel de la o constructie anterioara. In prezent se afla fixata in zid pentru astuparea vechii porti.
Grup de elevi din oras in vizita la cetatea Ineului. In data de vineri 12.08.2016, trei grupuri au avut privilegiul de a vizita monumentul ghidati chiar de unul din arheologii implicati in proiect: dr. Florin Marginean expert arheolog la Complexul Muzeal Arad.
Site-ul pineuar.ro vă ține la curent cu activitățile legate de Cetatea Ineului!